"Din suferinta se naste creatia" pentru ca suferinta are nevoie sa se reverse, sa se descarce, in cateva randuri, suferinta vrea sa treaca. Bucuria nu simte nevoia sa dispara, nu vrea sa se oglindeasca, descarcandu-se in cuvinte. E bine ca e si atat.
Asculta mai multe audio Muzica
Dimineața unui Salonist
Acum 7 ani
2 comentarii:
Ba da, bucuria se revarsă şi ea în cuvinte. Şi în imagini. În extazul în faţa unei flori, al unei clipe, al unui surâs drag, pe care vrei să le păstrezi, în cuvinte, în fotografii, în distilarea metaforei. Şi aşa, pe nesimţite, bucuria curge din tine şi se revarsă în ceva, într-un eseu, o fotografie, un desen, o pictură, o schiţă, o piesă muzicală, chiar şi într-o creaţie culinară, de ce nu ?
"Din suferinta se naste creatia" pentru ca suferinta are nevoie sa se vindece. Impartim suferinta cu ceilalti in incercarea subconstienta de a ne vindeca si ce mod mai frumos decit a face asta prin creatie, prin ceva frumos. Suferinta impartita este intr-un fel diminuata.
Suferinta poate fi impartita cu ceilalti si in mod direct, constient, dar atunci indeamna la mila, la compasiune si sintem prea egoisti si trufasi pentru a cere lucrul acesta. Si poate prea corecti cu noi insine si cu cei din jur si nu vrem sa-i impovaram si pe ceilalti cu suferinta noastra bruta, in forma bruta.
Din bucurie se naste creatia.
Bucuria impartita si celorlalti nu se diminueaza, se inmulteste. Bucuria impartita sincer cu ceilalti ii poate ajuta si vindeca de suferinta si ridica la cer si pe ceilalti.
Ceea ce mie mi se pare important si ceea ce si eu caut mereu e sinceritatea din suferinta si bucurie.
Si asta pentru ca eu insumi am mimat si exagerat disonant suferinta si am minimizat si ascuns la fel de disonant bucuria.
Si, din cind in cind, in anumite doze, inca o mai fac.
Aici nu e doar tristete trebuie sa insemne aici e suferinta.
Da, tristetea nu inseamna suferinta! Si din tristete nu se nastea creatia.
Suferinta e cauza, tristetea e efectul! Tristetea poate fi exagerata, suferinta nu poate. Sau nu trebuie.
As merge putin mai departe, desi simt ca ma scald in ape prea mari pentru mine, si as spune ca relatia de cauzalitate dintre suferinta si tristete se pastreaza si intre bucurie si fericire.
Fericirea este cauza, bucuria este efectul.
E important faptul ca atit suferinta cit si bucuria sa ajunga la consonanta, la armonie. In mintea mea, bucuria ce curge, eseul, fotografia, desenul, piesa nu sunt altceva decit vibratii ce rezoneaza in cavitatea rezonanta a sufletului, a mintii.
Suferinta poate este si ea o vibratie, dar una care nu rezoneaza. Si asta pentru ca nu exista vribratii pozitive si negative ci doar vibratii care rezoneaza si care nu.
Trimiteți un comentariu