miercuri, 30 iunie 2010

Balanta

Durere de mare intensitate si scurta durata repetata la infinit printre franturi de fericire, sau durere de intensitate uriasa, lunga durata cu un final finit ?
»»  read more

miercuri, 9 iunie 2010

Paralelism

Sunt momente in care crezi ca intelegi tot. Pentru ce exista viata, scopul ei si deci ai in palma fericirea suprema. Nu are importanta ca doar crezi. Adevarul vietii tale se raporteaza la tine, la trairile tale. Si daca tu crezi ca esti fericit, inseamna ca esti. Adevarat pentru tine e ce simti tu ca e adevarat. Si oricum nu conteaza adevarul celuilalt. Conteaza adevarul tau. Acele momente, de obicei de o puritate foarte scurta, ca niste semnale, ca niste sunete inalte care nu pot dura mult, pentru ca sunt fortate, si instrumentului ii e greu sa le duca, fara sa se sfasie, acele momente sunt minunate, nu stiu cat de absolute, generic vorbind, dar raportat la om, la fiecare individ, sunt de un absolut individual, daca exista asa ceva. Trebuie sa existe din moment ce tu il simti in ochi, in nari, pe piele, iar tiganca de langa tine poate striga linistita, neatinsa de trairea ta, sticle goale "cu par", sau "cumpar" si sa vada viitorul puradeilor ei in privirea ta atintita asupra ei, direct legata de mana pe care o tii in buzunar. Iti urmareste instinctual, ca un animal de prada miscarea. Daca mana ramane in buzunar mai mult de 10 secunde, licarul de succes din ochii ei se pierde, ca si cum nu ar fi existat vreodata. Dupa ce incerci sa treci de paranteza trairii tale, cauzata de sticlele cu par, sau de licarirea din ochii tigancii, incerci sa prinzi firul, dar prinzi altul, paralel. Cel al incercarii. Incerci sa reiei trairea, dar ceea ce nu stii tu, e ca firul pe care-l cauti s-a dus de mult. Cum mi-a spus cineva, e ca o stea, pe care o vezi, insa e posibil sa fi disparut de mult, sa fi explodat in particule care s-au deplasat cu ani lumina mai repede ca tine. Firul povestii, al trairii absolute a disparut de mult si tu bajbai pe unul paralel, al incercarii. Abandonezi, ceea ce a inceput trebuie sa se termine. Nu e tragic, esti obisnuit, ti s-a intamplat de atatea ori, asta e, nu ai pierdut nimic. Nu te intrebi, "intr-adevar nu am pierdut nimic "? E ironic. Atinsesesi absolutul tau si treci mai departe ca si cum nu ai fi pierdut nimic. Ai pierdut absolutul, deci ai pierdut maxim.


Asculta mai multe audio Muzica
»»  read more