vineri, 2 aprilie 2010
| 2 comentarii |
Lupta ratiunii
Cum faci cand ai doua ratiuni ? Una rea si una buna. Teoretic ratiunea rea e gresita, pentru ca e rea si atunci nu ar trebui sa se numeasca ratiune, deja devine defect. Absurd insa e ca ratiunea mea cea rea e ratiune, pentru ca e logica, are argumente si cel mai mult se simte in stomac, ca o emotie si in gat, un nod strans cu lacrimi foarte grele. Ratiunea buna e cea care strange nodul. Ratiunea buna ii spune celei rele ca e gresita strangand nodul. Am mers pe un pod si dintr-o data a disparut podeaua. Mai merg putin in gol si apoi imi dau seama ca nu voi ajunge la destinatia care era la o aruncatura de bat. Era. Nu mai e. Ratiunea rea cauta vinovatul. Il cauta pe cel care a sustras podul de sub picioarele mele si intotdeauna vina poate fi atribuita cuiva. De ce am ales sa urmaresc ratiunea cea rea, daca finalitatea a fost aceeasi si ar fi fost aceeasi indiferent ce ratiune as fi ascultat? De ce o aleg mereu pe cea rea ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Nu am inteles intrutotul logica impartirii ratiunii intr-una rea si una buna.
Eram obisnuit cu vesnica lupta intre ratiune si simtire. Mergind pe firul tau si simtirea ar trebui sa fie impartita la fel, una buna si una rea. As fi inclinat sa spun ca mai degraba exista o simtire rea si buna decit o ratiune rea sau buna.
Ratiunea nu poate fi decit corecta sau gresita. A priori ratiunea e una singura. A posteriori rezultatul ei e corect sau gresit.
Epistemologia trebuie sa stie mai bine.
Din situatia absurda a luptei ratiunii cu ea insasi nu cred ca exista invingator ci doar invins, asa cum zici.
Pune-o sa se lupte cu simtirea si atunci poate exista un invingator. Si un pod catre directia corecta.
Impartirea ratiunii, in principiu nu exista. Dupa cum ai spus si tu, e ratiune, ea insasi ar trebui sa cuprinda un "Bine" si un "Rau", puse intr-un fel de balanta si in urma rezultatului trebuie dusa o lupta, astfel incat raul sa fie diminuat, iar binele sa castige. Insa ratiunea oamenilor difera. Doua persoane cu pareri diferite iti pot prezenta argumente la fel de rationale pentru punctul lor de vedere. Nu e obligatoriu sa existe un castigator. Deci impartirea ratiunilor, in postarea mea, se refera la un schimb de roluri, acele doua puncte de vedere diferite, dar valabile. Una e rea si una e buna (chiar daca, in realitate totul e mult mai nuantat, dar simtim nevoia sa simplificam), pentru ca in urma celei rele, suferi mai mult, decat in urma celei bune, cel putin asta era valabil in cazul meu, atunci.
Trimiteți un comentariu