Bucurie amanata

Dimineata lancezeste pentru mine. Se intinde pe jumatate din zi, care e formata din dimineata si seara. Cat e lumina e dimineata. In colivia mea e aglomeratia placuta de orice ar putea avea nevoie un om si multe lucruri de care nu ar avea nimeni nevoie. E intuneric in colivia mea si cred ca eu am ales sa fie asa, ca sa contrasteze cat mai bine cu lumina de afara. Aici sunt doar eu, eu creez, respir, atomi din mine peste tot. Sunt doar eu si mi-e bine. Afara e ceva atat de placut, luminos, ma atrage, ca un barbat cu caracter, parfum distins, mereu diferit de ceilalti, care fumeaza la o masa si nu se vede bine, dar imaginatia il face Sean Penn si nici nu vrea sa afle ca de fapt e un Gerard Depardieu plictisit si beat. Ma atrage si ma bucura ca e acolo, ca sa-mi pot imagina plimbarea. Dar nu plec din colivie. Nu inca. E bine sa stiu ca e acolo, afara. Pot oricand sa ma bucur, dar aman pe cand o sa am cu adevarat nevoie...