Doar o stare, nimic mai mult

Am o rana, candva dureroasa si mare, intinsa pe tot ce insemnam. S-a coagulat in timp si m-a strans puternic ca o vorba care te face sa te simti neinsemnat ca un prosop stors de orice urma de apa. Acum e o zgarietura, inca nu e cicatrizata, dar trece. totusi traiesc cu cutitul langa mine si din cand in cand se apropie cu lama lui in care se oglindeste ceva din toate luptele dintre noi. de fapt nu ma mai poate lovi acelasi lucru la nesfarsit. E chiar bine ca in timp capeti imunitate, dar totodata te intrebi ce mai ramane acolo de descoperit. mi se pare ca am aflat tot si chiar as vrea sa fiu plina de mine si absurda, poate chiar sunt, e foarte bine. Garantati-mi voi ca mai am ce afla, ce trai...