Plin de ura

Balteste indiferenta. Ies umbland in cap, nu stiu cum, poate am o patina lipita de scalp, sau cum vreti voi, nimeni nu stie ca sunt acolo, cu ochi maini si picioare, poate doar hormonii animalelor de drumul taberei, beijing sau zambia, care navalesc din vecinatatea singurei ustensile disponibile, se cocoatza bezmetici prin ficat, stomac, au o viteza ametitoare, se inalta pe esofag si ies pe gura, fara filtru cerebral.

Langa un gard se usuca o martira, toata numai lacrimi. Cand sa imi fie mila, 3 cefe porcine, inconjurate de un lantz, fara niciun dubiu de aur ii arunca un fel, de incercare de schimonosire de zambet si balaitza e la picioarele tronului rosu din viermi, colaci de mucus si slanina, multa, cu sigle stralucitoare de mercedes si armani. Fata cere, faptura odioasa nu vrea, fata roaga, monstrul nu cedeaza, fata racneste mic si ascutit, barbatul explodeaza, capul blond spart e o papusa uda, rece cu pete rosii la fel de prafuita si uitata ca o jucarie, barbatul se usuca incolacit in intuneric.

O femeie infige in piciorul meu un toc, sceptrul insemnat cu initialele regatului sau nesfarsit, cele doua scaune din spatele autobuzului 368. Maxilarul meu inferior iese din teaca, se trage inapoi ca sa elibereze o limba lunga, rece ascutzita care se infasoara pe globul ocular de oaie al femeii si cu miscarea cu care invarti o clanta rotunda, il scoate si apoi il arunca dintr-o ondulare in stomac. Femeia clipeste des, vocea nazala ma intreaba daca nu cumva cobor la prima, ma indepartez, coboara zambind tamp, fara sa observe ca nu are un ochi si ca sangele golului lasat de limba mea, i se prelinge pe obraz si ii intra in gura. Ma asez pe scaun in timp ce femeia se duce la piata cumpara oua pentru pandispan, rosii, sapun si cartusul de tigari pentru nelu, ia autobuzul in sens opus, descuie usa, urca in hol, ia liftul, intra in casa, se duce la baie, iese nadusita de activitate, o suna pe marilena, gateste, mananca, respira, se intinde in pat, se intoarce si moare.

Dulcea voce a crainicului homosexual anunta ora 15, iar in autobuz nu exista decat decenta. Ei au uitat de asta, joaca un dans nebun in paharul aburit, porii se deschid, aer nu exista, lumina calda, umezeala trupurilor lipite identice, ritmul bubuie in timpan si in stomac, senzatie acuta, ochii ei si mana batranului cu pete rosiatice. S-a intrerupt. Venele s-au infundat. Plamanii nu vor sa mai respire. Buzele se zvarcolesc, uscate si se lipesc, inchizandu-se pentru totdeauna.