Oda muzicii

Ingenuncheat, ghemuit, intri pe usa. Din spinarea arcuita cu noduri de la sira spinarii iti ies cosuri de fum de zgarie nori. Arati a ziua de azi. Pe tricou iti sunt imprimate strazile pe care ai trecut. Se deruleaza ca un film al zilei. Pe burta merge fata cu cercelul roşu. Pe umeri trec pietonii si prin inima iti trece metroul. Pe tample e ceasul din gara de nord si in jurul ochilor zilele au croit străzi, albii de rau pe unde uneori trec ape. Secvente de lumini iti trec prin ochii orbi si albi. Te afunzi in fotoliu si nu esti in timp ce bratele ti se misca singure ca niste pisici cuminti, acolo unde le e locul o data ajunse acasa. Nu citesti cand citesti. Nu asculti cand asculti si nu vezi, nimic pana la un triunghi orientat in dreapta. Ora muzicii. Odă muzicii. Urechile sunt ochi ampli circulari, globuri care nu mai sunt doar semisfere, vad la 360 de grade, timpane sferice. Urci si cobori treptele clapelor, mirosi vantul si simti cum corpul tau nu se atinge de nimic, nicaieri. Doar pale parfumate iti ridica hainele in imponderabilitate. Esti in pozitie orizontala, deasupra conglomeratului de unghiuri negre cu ochi stralucitori. Capul iti e culcat, la baza lui, ca intr-un borcan plin cu apa inoata gandurile, in the back of the head, in subconstient.