Valori maxime si infinit de scurte

In caramizi se vede o acuarela lunga, trasata cu o pensula groasa albastra. Cred ca e vie, se misca o data cu senzatia acuta de ud si rece pe pielea mea. E oglindirea blocului pe strada, pe ploaie, cand simti tot si nimeni nu stie cat esti de fericit si invidiaza altceva decat ceea ce e. Sunt fractiuni de secunda, imagini care ies din tine fara sa fie observate de ceilalti. Sunt scurte, sunt goale, dar nimeni nu rade de ele, chiar daca isi flutura goliciunea pe sub nasul lumii si te bucura mai mult decat dureaza.. Incerc sa ma bucur acum, nu luni, dupa duminica de zi libera de griji si de singuratate.