Cliseu placut

Sa fabulam impreuna. Sa inventam lumea. Sa radem de o floare cu o forma falica. Sa ne cream lumea intr-o ceasca de cafea. Miros de lapte pe pielea ta. Rautatea voita, "noapte buna" al nostru. Oamenii colorati din mintea mea, pictati in lacrimi de ras in ochii tai. Bucuria libertatii controlate de noi. Sa stiu ca vii. Sa stii ca sunt. Nu plange, ma vei vedea si azi si maine si cu putin noroc, mereu.


Asculta mai multe audio Muzica

»»  read more

Azi si maine, rau si bine si uitarea

in cea mai sumbra forma a vietii constientizezi singuratatea. Singuratate absoluta pe care o resimti in gat, in tample si in suflet pentru ca iti e mila de tine. Te gandesti ca esti singur si te agati de un om. Un om ca oricare altul, mai mult ca oricare altul. Speri. Traiesti in palma lui, pe tampla lui, atarnat de un fir de par. Fir de par care pare atat de rezistent cand radeti impreuna si atat de subtire cand scrii si el doarme cu spatele la tine. Nu stie. Nimic. Viseaza si crede in nevinovatia lui. De asta nu il poti acuza. El crede in nevinovatia lui, tu crezi in a ta. Cine poate spune unde e dreptatea ? Unde e dreptatea ? Va spun eu. Nu e. Tinde doar. Totul tinde. Nu ajunge. Tinde. Cu cata importanta te agati sa demonstrezi ca tinde la tine, se inclina spre tine dreptatea. De parca ai realiza ceva, de parca ar fi bine daca i-ai demonstra-o. Stim ca nu ar schimba nimic. In cel mai bun caz azi 17 aprilie 2010 tu ai avut dreptate. Dar ai avut. Maine nu vei mai avea nici pentru cel caruia te chinui sa i-o demonstrezi si nici macar pentru tine, pentru ca uiti si te influenteaza un zambet, o impacare, o intentie, o vorba calda si iar uiti tot, toate argumentele. Vorba calda a impacarii te convinge ca merita sa te impaci, in schimb treci peste vorba cruda a jignirii care te indeamna la tot ce e mai rau, te roaga sa mori, sau sa te intorci la origini. De ce maine, ii voi raspunde ? De ce maine ma voi impaca ? De ce maine voi crede bunul din el ? De ce maine voi uita raul din el ? De ce tindem sa credem doar ce e bun ? As vrea sa primesc un raspuns inainte de fatidicul maine.

»»  read more

Lupta ratiunii

Cum faci cand ai doua ratiuni ? Una rea si una buna. Teoretic ratiunea rea e gresita, pentru ca e rea si atunci nu ar trebui sa se numeasca ratiune, deja devine defect. Absurd insa e ca ratiunea mea cea rea e ratiune, pentru ca e logica, are argumente si cel mai mult se simte in stomac, ca o emotie si in gat, un nod strans cu lacrimi foarte grele. Ratiunea buna e cea care strange nodul. Ratiunea buna ii spune celei rele ca e gresita strangand nodul. Am mers pe un pod si dintr-o data a disparut podeaua. Mai merg putin in gol si apoi imi dau seama ca nu voi ajunge la destinatia care era la o aruncatura de bat. Era. Nu mai e. Ratiunea rea cauta vinovatul. Il cauta pe cel care a sustras podul de sub picioarele mele si intotdeauna vina poate fi atribuita cuiva. De ce am ales sa urmaresc ratiunea cea rea, daca finalitatea a fost aceeasi si ar fi fost aceeasi indiferent ce ratiune as fi ascultat? De ce o aleg mereu pe cea rea ?

»»  read more